Păltiniş 1000, cursa în care este premiat şi ultimul sosit

Păltiniş 1000, cursa în care este premiat şi ultimul sosit

Prima ediţie a competiţiei de alergare pe teren accidentat Păltiniş1000 a avut loc sâmbătă, 15 octombrie, de la ora 11.00.

Traseul a fost pârtia de schi Onceşti din staţiunea Păltiniş, iar la start s-au prezentat 37 de concurenţi, printre care Ciprian Bălănescu, multiplu campion naţional de triatlon, Toma Coconea, cunoscut și sub numele de “running man”, deoarece a parcurs cele mai mari distanțe în alergare din cadrul competiției Red Bull X-Alps, ediţii la rând, recordul său personal fiind 140 km alergați într-o singură zi, cu parapanta de 50 de kg în spate, sau Andrei Bălăşan, care deşi are doar 16 ani, se ia „la trântă” cu sportivi mult mai experimentaţi şi termină, mai mereu, în primele cinci locuri.

Startul s-a dat pe platoul de lângă Telescaunul Păltiniș la cota 1.430 m. Punctul de sosire a fost în vârful pârtiei la cota 1.671 m. Traseul a avut 1.000 de metri cu o diferenţă de nivel de 241 m, iar suprafața a fost pământ cu iarbă şi „asortată” cu bolovani.

După şedinţa tehnică la care au asistat toţi participanţii – în cadrul căreia organizatorii le-au dat concurenţilor câteva indicaţii vizavi de modul în care să abordeze cursa – s-a dat startul.

A fost prima cursă la care am participat vreodată în întreaga mea „carieră” de alergător amator, care începe acum mai puţin de un an. În acest timp, cea mai lungă distanţă parcursă a fost de 15,3 kilometri, pe trotuar, pe care am rezolvat-o în vreo două ore.

Nu am avut niciun fel de aşteptări de la această cursă, în condiţiile în care m-am decis să particip cu vreo 16 ore înainte de start. Am zis să plec ultimul, ca să nu mi se taie elanul în cazul în care aş fi fost depăşit de mai toţi cei prezenţi la start.

Plecând ultimul, nu avea cine să treacă de mine. Singurul lucru pe care-l aveam în minte era să trec linia de sosire, chiar şi rostogolindu-mă. Ar fi fost neplăcut să abandonez chiar de la prima cursă oficială la care iau startul. După vreo 50 de metri începusem să depăşesc concurenţi, iar moralul meu creştea ca Făt Frumos.

Însă ”mi s-a rupt filmul” pe la vreo 200 de metri de la start, când nici măcar nu mai puteam respira. Nefiind obişnuit să alerg „în sus”, am decis să nu mă mai uit în faţă, ca să nu mă ia ameţeala tot încercând să reperez, fără succes, linia de sosire.

Aşa că privirea era doar spre încălțăminte. Şi am adoptat tactica unuia dintre cei mai celebri triatlonişti din lume, Chris McCormack, zis şi „Macca”: pui un pas înaintea celuilalt fără să te intereseze cât mai ai de parcurs până la sosire. Şi totul a devenit simplu şi uşor. Am mai făcut vreo două staţionări, am trecut de un mic platou, iar după ce am numărat fix 400 de paşi am luat decizia să arunc o privire în faţă să văd dacă reperez linia de sosire: şi am reperat-o. Şi nu doar că am reperat-o, dar am primit şi încurajări.

gigi-grigorescu-paltinis-1000

Îmi este foarte greu să descriu ce am simţit când am trecut linia de sosire. Persoane pe care nu le mai văzusem până în urmă cu o oră mă felicitau că am terminat cursa, mă băteau pe umăr (din fericire, cu palmele, nu cu vreo bâtă găsită prin zonă), au făcut poze cu mine şi m-au încurajat să mă prezint şi la startul celei de-a doua ediţii.

Aceşti 1000 de metri parcurşi în pantă nu se compară cu cei 13 kilometri pe care-i alerg de vreo 4-5 ori pe săptămână. Efortul este de vreo 4 ori mai mare, dorinţa de a termina este imensă, iar satisfacţia pe care am avut-o când am trecut linia de sosire nu poate fi comparată cu nimic. Poate că nu vă vine să credeţi, dar nu am terminat ultimul, iar dovada este clasamentul final.

Ca să fiu sincer, însă, dacă ştiam că se premiază ultimul loc – în afara celor care au terminat pe podium la fiecare categorie de vârstă – , îi invitam pe Tiberiu Gavril şi Gabriel Dogaru să mă depăşească. Dar măcar ştiu cum să abordez cursa la ediţia a doua.

gigi-grigorescu-1-paltinis-1000

Toma Coconea, invitatul special al acestei curse, a parcurs traseul în 10 minute și 17 secunde, după care a făcut o demonstrație de zbor cu parapanta şi aterizare la punct fix.

Gigi Grigorescu

Foto: Ovidiu Matiu / Ovidiu Șopa

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

facebook
instagramm
twitter